25 Noiembrie / Glorifică-L pe Dumnezeu mulțumindu-I

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu” (2 Cor. 4:15).

Recunoștința față de Dumnezeu este o emoție bucuroasă. Noi avem un sentiment de îndatorare bucuroasă pentru harul Lui. Astfel, într-un sens, noi suntem încă beneficiari chiar în emoția recunoștinței. Dar, prin însăși natura ei, recunoștința îl laudă pe dătător. Când noi ne simțim mulțumitori, ne recunoaștem nevoia și recunoaștem bunăvoința și plinătatea lui Dumnezeu, ca și bogățiile harului Lui.

La fel ca atunci când mă smeresc și îl laud pe servitorul de la restaurant când îi spun, „mulțumesc”, tot așa eu mă smeresc pe mine și Îl înalț pe Dumnezeu când nutresc recunoștință față de El. Desigur, diferența este că eu Îi sunt infinit îndatorat lui Dumnezeu pentru harul Lui, și tot ceea ce El face pentru mine este liber și nemeritat.

Dar ideea este că recunoștința îl laudă pe dătător. Ea Îl proslăvește pe Dumnezeu. Acesta era țelul final al lui Pavel în toată truda lui. Da, truda lui a fost de dragul Bisericii – spre binele Bisericii. Dar nu Biserica este țelul suprem. Citește din nou pasajul: „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulți, să facă să sporească mulțumirile spre slava lui Dumnezeu”. Totul este spre folosul tău – spre slava lui Dumnezeu!

Ceea ce este minunat în Evanghelie este că răspunsul pe care ea îl cere de la noi spre slava lui Dumnezeu este și răspunsul cel mai natural și bucuros; anume mulțumirea pentru har. Slava atoate-împlinitoare a lui Dumnezeu manifestată prin dărnicia Lui și bucuria noastră când primim harul Lui, nu sunt lucruri aflate în competiție. Recunoștința bucuroasă Îl proslăvește pe Dumnezeu.

O viață care Îi dă slavă lui Dumnezeu pentru harul Lui și o viață caracterizată de recunoștința cea mai adâncă sunt unul și același lucru. Iar ceea ce le face să fie una este recunoștința.