8 Decembrie / Steaua supranaturală a Betleemului

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„I-am văzut steaua în Răsărit, și am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2:2).

Biblia ne uimește repetat curiozitatea arătând cât de sigure sunt anumite lucruri care s-au petrecut. Cum i-a condus această „stea” pe magii din Orient până la Ierusalim?

Nu se spune că i-a călăuzit sau că ar fi mers înaintea lor pe calea către Ierusalim. Scriptura spune doar că ei au văzut o stea la răsărit (Matei 2:2) și au venit la Ierusalim. Cum a mers acea stea înaintea lor în scurtul lor drum de câțiva km de la Ierusalim la Betleem, așa cum spune Matei 2:9 că s-a petrecut? Și cum a fost posibil ca o stea să „se oprească deasupra locului unde era Pruncul”?

Răspunsul este că nu știm. S-au făcut numeroase eforturi de a explica acest fenomen în termenii conjuncției planetelor, a cometelor, a supernovelor sau a unor lumini miraculoase. Pur și simplu nu știm cum a avut loc. Vreau să te îndemn să nu devii preocupat – să nu rămâi ațintit la teoriile care, în final, sunt niște biete încercări de a explica fenomenul, dar n-au mare importanță spirituală.

Voi risca să generalizez aici, dar fac asta ca să te avertizez: oamenii preocupați de astfel de lucruri, precum mișcarea stelei, felul în care Marea Roșie a fost despărțită, în care mana a căzut pe pământ zi de zi, în care Iona a supraviețuit în burta peștelui sau în care luna se va face sângerie, sunt în general oameni care au ceea ce eu numesc o mentalitate înclinată către lucrurile neînsemnate, marginale.

Nu vei vedea în aceste lucruri bucuria adâncă a adevărurilor mărețe și centrale ale Evangheliei: sfințenia lui Dumnezeu, urâțenia păcatului, starea neputincioasă a omului, moartea lui Hristos, îndreptățirea doar prin credință, lucrarea sfințitoare a Duhului, strălucirea revenirii lui Hristos și judecata finală.

Ei par întotdeauna să te atragă pe calea lăturalnică prin articole sau cărți noi de care sunt foarte atrași și care tratează vreun aspect din acesta marginal. Acolo există puțină bucurie legată de realitățile mărețe și centrale.

Dar ceea ce este clar în această chestiune a stelei este că ea nu face un lucru de la sine: ea îi călăuzește pe magi către Fiul lui Dumnezeu, ca să I se închine.

Există o singură persoană în gândirea biblică ce poate sta în spatele acestei mișcări intenționate a stelelor: Dumnezeu însuși. Așadar, lecția este clară: Dumnezeu îi călăuzește pe acești străini către Hristos, ca să I se închine. Iar El face acest lucru punând în mișcare influența și puterea Lui globală – probabil chiar universală – ca să se împlinească totul.

Luca ne arată că Dumnezeu influențează întreg Imperiul Roman așa încât acel recensământ să aibă loc la momentul precis pentru a aduce o fecioară neînsemnată la Betleem, ca astfel să se împlinească profeția despre nașterea Fiului Lui. Matei ni-L arată pe Dumnezeu influențând stelele de pe cer ca să aducă o mână neînsemnată de străini la Betleem, astfel încât ei să se închine Fiului.

Acesta este planul lui Dumnezeu. El l-a împlinit atunci și îl împlinește și acum. Scopul Lui este ca popoarele – toate popoarele (Matei 24:14) – să se închine Fiului Său.

Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru oricare persoană din biroul unde lucrezi, din clasa în care studiezi, din vecinătatea ta și din familia ta. Așa cum spune Ioan 4:23, „astfel de închinători dorește Tatăl”.

La începutul Evangheliei după Matei vedem un model de tipul „vino și vezi”. Dar, la finalul Evangheliei, el se schimbă în „mergi și spune”. Magii au venit și au văzut. Noi suntem chemați să mergem și să spunem. Dar ceea ce nu se schimbă sunt planul și puterea lui Dumnezeu prin strângerea laolaltă a popoarelor ca să se închine Fiului Lui. Preamărirea lui Hristos în închinarea fierbinte a tuturor popoarelor este motivul pentru care această lume există!