16 Ianuarie – Cuvinte pentru vânt

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2021, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.
„Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis, și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?” (Iov 6:26).
În gemete, durere și disperare, oamenii spun deseori lucruri pe care altfel nu le-ar spune. Ei pictează realitatea în note mai întunecate decât o vor picta mâine, când soarele va răsări. Ei cântă în note minore și vorbesc ca și cum aceea ar fi singura muzică. Ei văd doar norii și vorbesc de parcă n-ar exista niciun cer.
Ei spun: „Unde este Dumnezeu?”, „Nu este de niciun folos să continuăm”, „Nimic nu are sens”, „Nu mai este nădejde pentru mine”, sau „Dacă Dumnezeu ar fi bun, nu mi s-ar fi întâmplat asta”.
Ce să facem cu aceste cuvinte?
Iov spune că nu este nevoie să le mustrăm. Astfel de cuvinte sunt vânt sau, literal „pentru vânt”. Ele vor fi suflate repede. Va interveni o schimbare a circumstanțelor, astfel că cel disperat se va trezi din noaptea întunecată și va regreta cuvintele grăbite.
De aceea, ideea este că nu trebuie să ne pierdem timpul și energia mustrând astfel de cuvinte. Vântul le va sufla și le va duce departe. Nu este nevoie să tundem frunzele toamna. Este un efort inutil. Ele vor cădea de la sine foarte repede, fiind suflate de vânt.
O, cât de repede ne apucăm să Îl apărăm pe Dumnezeu, sau uneori adevărul, de cuvinte care sunt doar vorbe în vânt. Dacă am avea discernământ, am putea spune care este diferența dintre cuvinte cu rădăcini și cuvinte suflate în vânt.
Există cuvinte cu rădăcini înfipte în erezii adânci și în rele adânci. Dar nu toate cuvintele gri își iau culoarea dintr-o inimă neagră. Unele sunt colorate în principal de durere și disperare. Ceea ce auzi nu este cel mai adânc lucru din interior. Există ceva real și întunecat de unde provin cuvintele. Dar este trecător – ca o infecție trecătoare – reală, dureroasă, dar ea nu este totuna cu adevărata persoana.
Așadar, să învățăm să discernem dacă vorbele care se spun împotriva noastră, a lui Dumnezeu sau a adevărului, sunt doar vorbe în vânt – nefiind rostite din suflet, ci din rană. Dacă sunt pentru vânt, să așteptăm în tăcere și să nu ne apucăm să le mustrăm. Țelul dragostei noastre este restaurarea sufletului, nu mustrarea rănii.