8 mai / Poruncile Lui sunt plăcute

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele; pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea; și ceea ce câștigă biruință asupra lumii, este credința noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? (1 Ioan 5:3–5).

Ceea ce este clar din aceste versete este că a fi născut din nou – a fi născut din Dumnezeu – transformă poruncile lui Dumnezeu, ele nemaifiind împovărătoare, ci încântătoare. Cum se petrece acest lucru?

Cum face nașterea din Dumnezeu ca poruncile Lui să fie mai degrabă o desfătare decât o povară?

Apostolul Ioan spune că „ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5:4). Cu alte cuvinte, modalitatea în care nașterea din Dumnezeu biruiește senzația lumească de povară în percepția poruncilor lui Dumnezeu, presupune să avem credință. Acest adevăr este confirmat în 1 Ioan 5:1, care spune că „oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu”.

Credința este dovada că am fost născuți din Dumnezeu. Noi nu producem nașterea din nou decizând să credem. Dumnezeu creează dorința noastră de a crede, născându-ne din nou. Așa cum spune Petru în prima lui epistolă, Dumnezeu „ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Nădejdea noastră vie sau credința în harul viitor, este lucrarea lui Dumnezeu făcută prin nașterea din nou.

De aceea, Ioan spune, „oricine este născut din Dumnezeu, biruiește lumea”, după care adaugă, „ceea ce câștigă biruință asupra lumii este credința noastră” (1 Ioan 5:4). De aici, eu înțeleg că Dumnezeu ne face în stare, prin nașterea din nou, să biruim lumea – adică să biruim indispoziția noastră lumească de a păzi poruncile lui Dumnezeu. Nașterea din nou face acest lucru creând credința, care include evident o înclinație de a găsi plăcere în poruncile lui Dumnezeu, nu de a fi deranjat de ele pentru că ar fi percepute ca împovărătoare.

​Astfel, credința este ceea ce învinge ostilitatea noastră înnăscută față de Dumnezeu și față de voia Lui, eliberându-ne ca să păzim poruncile Lui și să spunem asemenea psalmistului: „Desfătarea mea este să fac voia Ta, O, Dumnezeul meu” (Ps. 40:8, lit. ESV).