30 Iulie / Suferința care oțelește credința

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare (Iacov 1:2-3).
Oricât de ciudat ar putea să pară, unul dintre principalele scopuri pentru care suntem scuturați prin suferință este să facă așa încât credința noastră să fie mai de nezguduit.
Credința este ca un țesut muscular: dacă îl întinzi până la limită, el devine tot mai puternic, nu tot mai slab. Asta spune Iacov aici. Când credința ta este amenințată, testată și întinsă până la punctul de rupere, rezultatul este o capacitate mai mare de a îndura. El o numește statornicie [lit. ESV].
Dumnezeu iubește atât de mult credința, încât El o va testa la maximum ca să o păstreze curată și puternică. De exemplu, El a făcut acest lucru în viața lui Pavel, așa cum ne arată el însuși în 2 Corinteni 1:8-9:
Fraților, nu voim să vă lăsăm în necunoștință despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, așa că nici nu mai trăgeam nădejde de viață. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înșine, ci în Dumnezeu, care înviază morții.
Expresia „pentru ca” arată că exista un scop al acestei suferințe extreme, iar scopul era ca Pavel să nu se bazeze pe sine și pe resursele proprii, ci pe Dumnezeu – mai specific pe harul făgăduit de Dumnezeu în învierea morților.
Dumnezeu prețuiește atât de mult credința noastră din toată inima încât, prin harul Lui, El va îndepărta orice altceva din lume pe care noi am putea fi ispitiți să ne bazăm – chiar și viața. Țelul Lui este ca noi să creștem mai adânc și mai puternic în încrederea noastră că El însuși va fi tot ceea ce noi avem nevoie.
El vrea ca noi să fim în stare să spunem ca și psalmistul: „Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire” (Ps. 73:25-26).