27 iunie / Un adăpost pentru cei neajutorați

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

O, cât de mare este bunătatea Ta… pe care le-o arăți celor ce se încred în Tine (Ps. 31:19).

Experimentarea harului viitor depinde deseori de acțiunea noastră de a ne găsi adăpostul în Dumnezeu sau de îndoiala față de grija Lui, astfel încât să alergăm la alte adăposturi.

Pentru cei care își găsesc adăpostul în Dumnezeu, făgăduințele harului viitor sunt multe și bogate.

(-) Niciunul dintre cei ce se încred în El, nu este osândit (Ps. 34:22)

(-) El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El (2 Sam. 22:31).

(-) Ferice de toți câți se încred în El (Ps. 2:12).

(-) Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și îi cunoaște pe cei ce se încred în El (Naum 1:7).

Noi nu câștigăm și nu merităm nimic prin a ne adăposti în Dumnezeu. Adăpostirea noastre, din cauză că suntem slabi și avem nevoie de protecție, nu este ceva cu care să ne lăudăm ca și cum am fi suficienți în sine. Tot ceea ce face ea este să arate că ne considerăm neputincioși și că adăpostul este un loc de scăpare.

În toate făgăduințele pe care tocmai ce le-am citat, condiția binecuvântării de la Dumnezeu este să ne găsim adăpostul în El. Acea condiție nu este una meritorie; ea este condiția ce exprimă disperarea și recunoaște slăbiciunea, nevoia și încrederea.

​Disperarea nu cere și nici nu merită; ea pledează, cerând îndurare și căutând harul.