21 Noiembrie / Importanța recunoștinței

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori…” (2 Tim. 3:1-2).

Observați cum nerecunoștința merge mână în mână cu mândria, abuzul și nesupunerea.

Într-un alt pasaj, Pavel spune: „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulțumire” (Efes. 5:4). Așadar, se pare că recunoștința, mulțumirea, este opusul urâțeniei și al violenței.

Motivul pentru care este așa ține de faptul că sentimentul de recunoștință este unul smerit, nu unul mândru. El înalță pe altcineva, nu eul. El aduce bucurie în inimă, nu mânie și nici amărăciune. Mulțumirea amară este o contradicție de termeni.

Cheia pentru descătușarea unei inimi recunoscătoare și pentru depășirea urâțeniei, amărăciunii, violenței și a lipsei de respect este o credință puternică în Dumnezeu, Creatorul, Susținătorul și Dătătorul nădejdii. Dacă nu credem că Îi suntem profund îndatorați lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem și sperăm să avem, a secat însăși izvorul recunoștinței.

Așadar, eu concluzionez că creșterea violenței, a sacrilegiului, a urâțeniei și a nesupunerii în zilele din urmă este o chestiune legată de Dumnezeu. Problema de bază este eșecul de a simți recunoștință la cotele superioare ale dependenței noastre.

Când izvorul recunoștinței față de Dumnezeu seacă la vârful muntelui, în curând vor începe să sece toate lacurile mulțumirii din aval, de la poalele lui. Iar când recunoștința dispare, suveranitatea eului încurajează din ce în ce mai multă corupție spre propria plăcere.

Roagă-te cerând o trezire deosebită a recunoștinței smerite.