13 iunie / Cine L-a omorât pe Isus?
Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.
El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Rom. 8:32).
În urmă cu mai mulți ani, unul dintre prietenii mei, care era păstor în Illinois, predica în Săptămâna Mare înaintea unui grup de oameni dintr-un penitenciar de stat. La un anumit moment, el s-a oprit și i-a întrebat pe acei oameni dacă știau cine L-a omorât pe Isus.
Unii au spus că soldații romani. Alții că evreii. Unii că Pilat. A urmat o tăcere, după care prietenul meu a spus simplu: „Tatăl Său L-a omorât”.
Asta spune prima jumătate din Romani 8:32: Dumnezeu n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat la moarte. „Pe Omul acesta [Isus], dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu” (F.A. 2:23). Isaia 53 exprimă acest adevăr și mai direct: „noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, și smerit… Domnul [Tatăl Său] a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință…” (Isaia 53:4, 10).
Sau, așa cum spune Romani 3:25, „Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie… o jertfă de ispășire”. La fel cum Avraam a ridicat cuțitul deasupra pieptului fiului său Isaac, dar apoi l-a cruțat, pentru că era un berbec prins într-un tufiș, tot așa Dumnezeu Tatăl a ridicat cuțitul peste pieptul Fiului Său Isus – dar El nu L-a cruțat, pentru că nu exista niciun berbec; El era Substitutul.
Dumnezeu nu L-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, pentru că aceasta era singura cale prin care El să ne cruțe pe noi și să rămână un Dumnezeu drept și sfânt. Vinovăția nelegiuirilor noastre, pedeapsa pentru nelegiuirile noastre, blestemul păcatelor noastre ne-ar fi dus fără scăpare la pierzarea în Iad. Dar Dumnezeu nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat să fie străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre și răstignit pentru păcatele noastre.
Acest verset – Romani 8:32 – mi se pare cel mai prețios verset din Biblie, pentru că fundamentul făgăduinței atotcuprinzătoare a harului viitor al lui Dumnezeu este că Fiul lui Dumnezeu a purtat în trupul Său toată pedeapsa, vinovăția, condamnarea, blamul, greșeala și corupția mea, așa încât să pot sta iertat, împăcat, îndreptățit și acceptat înaintea unui Dumnezeu măreț și sfânt, fiind beneficiarul făgăduințelor indescriptibile ale plăcerii veșnice la dreapta Lui.