17 August / Ce înseamnă să Îl binecuvântăm pe Domnul?

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.
© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” (Ps. 103:1).

Psalmul începe și se sfârșește cu psalmistul care se îndeamnă în sufletul lui să Îl binecuvânteze pe Domnul – „Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul!” – și le predică îngerilor și oștirilor Cerului, ca și lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu să facă același lucru.

„Binecuvântați-L pe Domnul, îngerii Lui, care sunteți tari în putere, care împliniți poruncile Lui, și care ascultați de glasul cuvântului Lui. Binecuvântați pe Domnul, toate oștirile Lui, robii Lui, care faceți voia Lui! Binecuvântați pe Domnul, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii Lui! Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul!” (Ps. 103:20-22).

Psalmul este copleșitor de focalizat pe binecuvântarea Domnului. Dar ce înseamnă să Îl binecuvântăm pe Domnul?

Înseamnă să vorbim bine despre măreția și bunătatea Lui – și să credem cu adevărat aceste lucruri din adâncul sufletelor noastre.

Ceea ce David face în primul și ultimul verset din acest psalm, când el spune, „Binecuvântează-L, suflete, pe Domnul”, este să spună că vorbirea autentică despre bunătatea și măreția lui Dumnezeu trebuie să vină din suflet.

Binecuvântarea lui Dumnezeu cu gura, dar fără să vină din inimă, este ipocrizie. Isus a spus: „Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Matei 15:8). David cunoaște acel pericol, astfel că își predică propriului suflet. El îi spune propriului suflet să nu permită ca așa ceva să se petreacă.

„Vino, suflete, și privește la măreția și bunătatea lui Dumnezeu. Alătură-te, gura mea, și binecuvântează-L pe Domnul din toată ființa mea. Suflete, nu voi fi un ipocrit!”