11 Decembrie / De ce a venit Isus 

Un mesaj devoțional de John Piper, parte din seria Bucurii de Neclintit.

© 2022, Asociația MAGNA GRATIA. Toate drepturile rezervate.

„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să-i izbăvească pe toți aceia, care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor” (Evrei 2:14-15).

Cred că Evrei 2:14-15 este pasajul meu favorit în perioada de Advent, pentru că nu știu de vreun altul care să exprime atât de clar legătura dintre începutul și finalul vieții pământești a lui Isus, dintre întrupare și răstignire. Aceste două versete arată clar de ce a venit Isus, anume ca să moară. Ele ne-ar fi de mare folos în discuțiile noastre cu prietenii sau cu membrii necredincioși din familiile noastre, pentru a parcurge împreună cu ei, pas cu pas, perspectiva noastră asupra Crăciunului. O astfel de abordare ar suna în felul următor, luând câte o frază în parte:

„Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii…”

Termenul „copiii” este preluat din versetul anterior (Evrei 2:13) și se referă la urmașii spirituali ai lui Hristos, Mesia (v. Isaia 8:18; 53:10). Aceștia sunt și „copiii lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Cu alte cuvinte, prin trimiterea lui Hristos, Dumnezeu are în vedere în special mântuirea „copiilor” Lui.

Este adevărat că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe [Isus]” (Ioan 3:16), dar la fel de adevărat este și că Dumnezeu Își strânge în special „copiii lui Dumnezeu cei risipiți” (Ioan 11:52). Planul lui Dumnezeu a fost să Îl dea pe Hristos lumii și să înfăptuiască mântuirea copiilor Lui (v. 1 Tim. 4:10). Astfel, primindu-L pe Hristos, ai parte de înfiere (Ioan 1:12).

„… tot așa și El însuși a fost deopotrivă părtaș la ele [sânge și carne]…”

Asta înseamnă că Hristos a existat dinainte de întrupare. El era duh. El era Cuvântul cel veșnic. El era cu Dumnezeu și era Dumnezeu (Ioan 1:1; Col. 2:9). Dar El a luat asupra Lui trup și sânge, îmbrăcând dumnezeirea Lui cu umanitate. El a devenit om pe deplin și a rămas Dumnezeu pe deplin. Aceasta este o mare taină în multe aspecte, dar ea constituie esența credinței noastre și ceea ce Biblia ne învață.

„… pentru ca, prin moarte…”

Motivul pentru care El S-a făcut om a fost ca să moară. Ca Dumnezeu, pur și simplu El nu ar fi putut muri pentru păcătoși. Dar ca om, El a putut muri. Țelul Lui era să moară. De aceea, El trebuia să se nască om. El s-a născut ca să moară. Ținta Crăciunului este Vinerea Mare. Iată ceea ce majoritatea oamenilor de azi au nevoie să audă despre sensul Crăciunului.

„… să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul…”

Prin moarte, Hristos i-a rupt dinții diavolului. Cum? Acoperind toate păcatele noastre. Asta înseamnă că Satana nu mai are niciun temei legitim să ne acuze înaintea lui Dumnezeu. „Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socotește neprihăniți” (Rom. 8:33) – dar pe ce temei ne îndreptățește El? Prin sângele lui Isus (Rom. 5:9).

Arma finală a Satanei împotriva noastră este păcatul nostru. Dacă moartea lui Isus îl îndepărtează, principala armă a diavolului – singura armă mortală pe care o are – îi este luată din mâini. El nu mai poate folosi situația noastră spirituală ca să aducă asupra noastră pedeapsa cu moartea, pentru că Judecătorul ne-a achitat prin moartea Fiului Său!

„… și să-i izbăvească pe toți aceia, care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor”.

Așadar, noi suntem eliberați de frica morții. Dumnezeu ne-a îndreptățit. Satana nu poate răsturna acel decret. Iar Dumnezeu vrea ca siguranța noastră ultimă să aibă un efect imediat asupra vieților noastre. El vrea ca sfârșitul nostru fericit să îndepărteze robia și frica prezentului. Dacă nu mai trebuie să ne temem de ultimul și cel mai mare vrăjmaș al nostru – moartea – atunci nu trebuie să ne mai temem de nimic. Suntem liberi să ne bucurăm. Liberi să le slujim celorlalți.

Ce dar măreț de Crăciun ne-a adus Dumnezeu! Și apoi de la noi către întreaga lume!