9 iunie / Roua dimineții

„ISRAEL SĂ NĂDĂJDUIASCĂ ÎN DOMNUL” (Ps. 130:7).

Acest nume se aplică întregului popor al Domnului. El vorbește despre demnitatea lor, căci sunt făcuți prinți. El se referă la experiența lor, cei care se luptă cu Dumnezeu în rugăciune și înving. Deznădejdea nu devine un prinț, și cu atât mai puțin un creștin. Dumnezeul nostru este „Dumnezeul nădejdii”, și trebuie să nădăjduim în El. Israel trebuie să nădăjduiască în îndurarea Sa, în răbdarea Lui, în făgăduințele Lui, în răscumpărarea Sa îmbelșugată. Ei ar trebui să nădăjduiască la lumină când sunt în întuneric; la putere în slăbiciune; la călăuzire în nedumeriri; la eliberare în pericol; la biruință în lupte; și la triumf în moarte.

Ei ar trebui să nădăjduiască în Dumnezeu cu încredere, pentru că El a făgăduit; în rugăciune, pentru că lui Dumnezeu Îi place să ne audă vorbindu-I; în ascultare, căci poruncile Lui trebuie să fie respectate de noi; și în fiecare clipă, deoarece El este întotdeauna același. Drag credincios, nu lăsa nădejdea ta să se bazeze pe circumstanțe, îndatoriri, oameni sau altceva; ci nădăjduiește în Domnul, numai în Domnul. Dumnezeul lui Israel este în orice moment nădejdea Israelului. Nădejdea lui Israel nu va fi dată niciodată de rușine. De aceea, nădăjduiește în Dumnezeu, căci este bine ca un om să nădăjduiască și să aștepte în liniște mântuirea Domnului. Acest lucru te va menține statornic în furtună și în necazuri.