14 februarie / Roua dimineții

„DOMNUL ÎȘI PUNE PLĂCEREA ÎN TINE” (Isaia 62:4).

Este posibil ca astfel de făpturi sărace, depravate și nevrednice să poată fi obiectul desfătării lui Iehova? Da. Iubirea infinită a lui Dumnezeu a fost ațintită asupra noastră din veșnicie și, pentru că El ne-a iubit, L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru noi. El a trimis Duhul Său Sfânt în inimile noastre și ne-a dat o nădejde bună prin har. Iată ce spune apostolul: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos – prin har sunteți mântuiți” (Efes. 2:4-5). Iehova ne privește în Isus și ne iubește cu o dragoste infinită. Da, El ne-a iubit așa cum L-a iubit pe Fiul. Fiecare credincios, chiar dacă credința lui poate fi slabă, temerile sale multe, stricăciunile sale puternice, necazurile sale mari și ispitele lui dureroase, este obiectul plăcerii lui Iehova.

Să ne străduim deci să trecem prin această zi și prin fiecare zi crezând și conștientizând acest adevăr: „Eu sunt plăcerea lui Iehova; obiectul iubirii Sale supreme; subiectul celor mai dulci gânduri ale Sale; și partea Lui de moștenire pe vecie”. O, privilegiu fără egal! Ce sursă de mângâiere, sfințenie și dragoste! Ai mai multe motive de recunoștință decât ar putea avea un înger.