17 Octombrie / Roua dimineții

„PUTEREA MEA ÎN SLĂBICIUNE ESTE FĂCUTĂ DESĂVÂRȘITĂ” (2 Cor. 12:9).

Cu cât credinciosul își simte mai mult slăbiciunea, cu atât mai mult trebuie să se aștepte ca Mântuitorul lui să vină în ajutorul lui și să-l întărească. Puterea lui Isus este împărtășită, savurată și arătată în cele mai dureroase încercări și în cele mai grele perioade din viețile noastre. Avraam nu a fost niciodată atât de puternic ca atunci când l-a adus pe iubitul său Isaac ca jertfă pe munte.

Martirii nu au fost niciodată atât de curajoși ca atunci când au simțit toată slăbiciunea lor în închisoare, când au strigat către Isus după putere și când, după credincioșia și dragostea Lui, au lăsat totul și s-au lăsat arși pe rug. Atunci au putut exclama: „Numai Hristos. Numai Hristos”. „Adio viață, bun venit cruce a lui Hristos”.

Preaiubiților, să umblăm prin credință, nu prin vedere sau simțuri. Când ne simțim cei mai slabi, puterea lui Isus este cea mai aproape de noi și El Își mărește îndurarea dându-le putere celor slabi și sporind puterea celor firavi.

Să ne bazăm pe El, căci putem face toate lucrurile prin Hristos care ne întărește. El este puterea noastră, un ajutor foarte prezent în necaz. Domnul este puterea și cântarea noastră, căci El a devenit și mântuirea noastră.