31 martie / Roua dimineții

„VOI FI CU EL ÎN STRÂMTORARE” (Ps. 91:15).

Păcatul este părintele problemelor, căci toată tristețea își are originea în despărțirea de Dumnezeu. În general, strâmtorarea este produsă de vreo nelegiuire sau trimisă ca un mijloc de a preveni un rău mai mare. Ea poate fi prilejuită chiar de un lucru bun, pentru că sfinții sunt uneori persecutați pentru neprihănire. Ea este menită să corecteze, să ne îmbunătățească sufletele și să ne apropie de Dumnezeu. Oricare ar fi strâmtorarea noastră, dacă suntem ai Domnului, El este cu noi, și este cu noi în cele mai bune scopuri. El stabilește momentul și durata strâmtorărilor noastre, și ele nu pot continua mai mult decât crede El că este necesar. El reglează fierbințeala cuptorului și nu va permite să fim încercați mai mult decât suntem făcuți în stare să suportăm. El ne sfințește necazurile și le face să lucreze spre binele nostru. El ne eliberează din strâmtorări, când scopurile iubirii Sale sunt împlinite.

În fiecare strâmtorare prin care treci, adu-ți aminte că Dumnezeu este prezent acolo într-un fel special. El este cu tine pentru a-ți asculta rugăciunea, pentru a-ți crește puterea, pentru a-ți îndrepta calea și pentru a te face un biruitor. Harul Său este suficient, prezența Lui este garantată, eliberarea ta, la timpul și în modul Lui, este sigură. De aceea, „nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul!” (Ps. 27:14).