26 iulie / Roua dimineții

„SĂ NU FI PRIMIT ÎN ZADAR HARUL LUI DUMNEZEU” (2 Cor. 6:1).

Prin expresia „harul lui Dumnezeu” din acest pasaj trebuie să înțelegem Evanghelia veșnică, acea proclamație glorioasă a favorii manifestate față de oamenii ticăloși și nevrednici. Această Evanghelie veșnică proclamă înaintea noastră că Dumnezeu S-a pogorât la noi în Persoana lui Hristos; că El a acceptat truda, suferințele și moartea lui Isus ca temelie a eliberării noastre de moarte și ca drept al nostru la viața veșnică; iar acum El îi trimite pe ambasadorii Săi, vestitorii Evangheliei, să ne asigure că El este Prietenul nostru, că El nu ne va imputa greșelile și păcatele noastre, că ne vede în Isus ca făpturi noi; că toate lucrurile anterioare au trecut și au fost date uitării; și că El va face din toți cei ce primesc Cuvântul Său și cred în Fiul Său neprihănirea lui Dumnezeu în El.

Să nu primim acest mesaj glorios în zadar. Noi facem acest lucru dacă îngăduim gândul că Dumnezeu este supărat pe noi; dacă ne îndoim de acceptarea noastră înaintea lui Dumnezeu în Hristos; dacă ne temem că El va fi mânios pe noi. El ne informează despre harul Său pentru a ne încuraja să credem, pentru a ne însufleți pe căile Sale, pentru a ne încuraja să venim în rugăciune la tronul Său cu îndrăzneală, pentru a produce dragoste pentru Numele Său și pentru a ne oferi un răspuns la toate obiecțiile la care ne-am putea gândi.