1 iulie / Roua dimineții

„DOMNUL, DUMNEZEUL TĂU, ESTE UN DUMNEZEU PLIN DE ÎNDURARE” (Deut. 4:31).

Nu este un lucru neobișnuit să greșim cu privire la adevăratul caracter al Dumnezeului nostru și să ni-L imaginăm astfel încât să-I dezonorăm Numele și să ne tulburăm sufletul. Este afirmat clar și din belșug în Cuvântul divin că Dumnezeul nostru este milostiv, și același lucru este dovedit în mod satisfăcător în natură, providență și răscumpărare. Trebuie să credem cu tărie acest adevăr și să ne amintim constant de el, mai ales atunci când sufletul ne este împovărat de vinovăție sau la tronul de har mărturisind păcatul; când îndură încercări sau Îl imploră pe Dumnezeu pentru binecuvântări; atunci când îndeplinește sarcini sau suferă privațiuni; când este martor la ticăloșie sau îi mângâie pe cei îndoliați. „Dumnezeul nostru este un Dumnezeu milostiv”.

Dar îndurarea și sfințenia sunt unite în natura, Cuvântul și căile Sale. El nu este implacabil sau greu de mulțumit, dar trebui să Îl iubim zilnic și să avem încredere constantă în El. Milostivirea Sa este ca soarele care luminează, ca apele care ne satură setea și ca o armată care ne păzește. Dacă nu ar fi îndurarea Lui, ne-am scufunda curând în disperare, dar acum putem să ne încredem și să nu ne fie frică, să umblăm cu El în pace și să ne bucurăm de El zi de zi.