23 iulie / Roua dimineții

„FII SPRIJINUL MEU, ȘI VOI FI ÎN SIGURANȚĂ” (Ps. 119:117, LIT. KJV).

Aceasta ar trebui să fie rugăciunea zilnică a creștinului. Calea lui este aspră, pericolele sunt numeroase, dușmanii săi sunt puternici și el este predispus să cadă. Dacă aducem această rugăciune din inimă, vom dovedi astfel că avem un simțământ al slăbiciunii noastre; o cunoaștere a Domnului ca putere a noastră; o smerenie autentică lucrând în interior; și dorința de a-L onora pe Dumnezeu care ne conduce în conștiință. Noi trăim în lume și, dacă Domnul nu ne susține, vom aduce vinovăție asupra conștiinței, ocară asupra Evangheliei și necinstirea lui Dumnezeu.

Noi suntem în biserică și, dacă Domnul nu ne susține, ne vom dovedi rădăcini de pelin amar, pietre de poticnire și îi vom întrista pe cei evlavioși. Dacă nu suntem în biserică, va trebui să trecem prin suferință, iar dacă Domnul nu ne susține, vom leșina, ne vom mânia pe Dumnezeu, așa cum a făcut Iona, sau vom fi împietriți prin înșelăciunea păcatului. O, drag credincios, nu te sprijini pe lucrurile pământești; nu avea încredere în prieteni cu brațul de carne; nu te baza pe daruri; ci rugăciunea ta zilnică, da, ceas de ceas, să fie aceasta: „Fii, Doamne, sprijinul meu, și voi fi în siguranță”. Urechea Dumnezeului tău este deschisă, inima Dumnezeului tău este blândă, iar brațul Dumnezeului tău este puternic.