13 februarie / Roua dimineții

„CERCETEAZĂ-MĂ, DUMNEZEULE” (Ps. 139:23).

Nimeni nu poate cerceta inima în afară de Dumnezeu. Nimeni nu dorește sau nu vrea să își cerceteze inima decât creștinii adevărați. Un credincios dorește să știe ce este mai rău în el, pentru că un credincios se teme de amăgire. Harul l-a făcut cinstit, iar el se și roagă astfel: „Doamne, cercetează-mă!” Dacă ar fi ca un om să cerceteze, să ne scoată totul la lumină, asta ne-ar putea irita și răni, dar dacă Dumnezeu cercetează, El ne va smeri, ne va întări și ne va vindeca.

Omul care se vede pe sine în lumina adevărului și se cunoaște ca efect al cercetării divine, nu poate avea încredere în sine nici măcar o clipă. El fuge de la sine la Isus și de la Lege la har. El este scârbit de sine și, în timp ce se încrede în Isus și se bucură în nădejde, el umblă cu smerenie cu Dumnezeul său. El nu se poate lăuda și nu îndrăznește să fie mândru, ci umblă în sfințenie și atribuie totul harului fără plată. Drag cititor, du-ți inima la Isus pentru a fi cercetată. El spune: „Eu, Domnul, cercetez inima, și încerc rărunchii” (Ier. 17:10). Dacă El te cercetează, tot El te va scăpa de amăgire, de neprihănire de sine și de orice cale a minciunii. Aceasta este rugăciunea ta zilnică: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și călăuzește-mă pe calea veșniciei. Cercetează-mă, Doamne, și încearcă-mă: încearcă-mi rărunchii și inima”. Omul să se cerceteze pe sine. Ai nevoie de cercetare.