6 mai / Roua dimineții

„RUGAȚI-VĂ NEÎNCETAT” (1 Tes. 5:17).

În rugăciune trebuie să ne apropiem de Dumnezeu ca Tată, să-I cerem ce avem nevoie cu adevărat și să ne așteptăm să primim după înțelepciunea și Cuvântul Său. Nevoile noastre se întorc constant către noi, și de aceea rugăciunile noastre ar trebui să fie în continuă creștere. Urechea lui Dumnezeu este deschisă neîncetat. El este gata întotdeauna să ne asculte. El ne invită, ne îndeamnă și ne poruncește să ne rugăm mereu, în toate clipele. Fiecare obiect care se întâlnește cu ochiul, fiecare împrejurare care apare înaintea noastră, fiecare slujbă în care ne implicăm, ar trebui să fie subiect de rugăciune dacă ar fi privită corespunzător. Credinciosul ar trebui să dobândească obiceiul rugăciunii. El ar trebui să ceară de la Dumnezeul său tot ce are nevoie, să se uite la El în tot ceea ce vede, ori de câte ori are un moment liber. Rugăciunile unui creștin sunt plăcute Dumnezeului său, pentru că Dumnezeu spune: „Fă-Mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută” (Cânt. 2:14). Credinciosul trebuie să se roage la fel de natural și constant după cum respiră, căci rugăciunea este respirația sufletului. Preaiubiților, dacă rugăciunea se reduce la o simplă datorie, ea este oferită doar ocazional sau devine împovărătoare, și este clar că astfel de oameni sunt într-o stare foarte nesănătoasă.