30 martie / Roua dimineții

„DA, EL IUBEȘTE POPOARELE” (Deut. 33:3).

Cine erau popoarele pe care El îi iubea? Niște ființe sărace, asuprite, rebele, cu grumazul înțepenit, cu inima împietrită și nevrednice. Așa sunt chiar și copiii Lui prin natura lor. Așa suntem noi. Cu toate acestea, El ne iubește. El Se milostivește de noi și ne deosebește de ceilalți din jurul nostru. El nu L-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat la moarte pentru noi toți, și împreună cu El ne va da toate lucrurile.

Deși nu are încă tot poporul Său cu El, totuși El Îl are pe Isus șezând la dreapta Lui, care este Reprezentantul lor, chipul și asemănarea exactă a aleșilor Săi. Toate razele iubirii Sale se concentrează în El, care este Capul trupului Său, Biserica.

Toate izvoarele de desfătare se varsă în El și prin El curg în jos spre fiecare credincios de pe Pământ. Cum Îl iubește Tatăl pe Isus, tot așa ne iubește El și pe noi. Așa cum El Îl iubește pe Isus, ne va iubi și pe noi, pentru că Hristos și noi suntem una. Ceea ce ni se face nouă, I se face Lui, și ceea ce I se face sau I se dăruiește Lui, ca Om și Mijlocitor, este făcut și dăruit nouă.

O, ce taină glorioasă a iubirii infinite și veșnice! O, Doamne, îndreaptă-mi inima spre această dragoste a Ta!