10 martie / Roua dimineții

„S-APROPIE NECAZUL” (Ps. 22:11).

Necazul și creștinul sunt rareori departe unul de altul. Acest lucru poate părea descurajator, dar Isus și creștinul nu sunt despărțiți niciodată. El nu ne va părăsi niciodată, iar necazul este menit să ne împiedice să-L părăsim sau să ne aducă înapoi, dacă am rătăcit deja. Inima Lui iubitoare călăuzește mâna care lovește, și nimic nu este făcut sau îngăduit de El, decât ca să poată fi spre binele nostru.

Strâmtorarea poate fi aproape, dar tronul harului este și mai aproape. Cuvântul făgăduinței Sale este aproape, la fel cum aproape este și Cel ce ne îndreptățește. În necaz, Dumnezeu poate să-Și preamărească harul, să-Și adâncească lucrarea în inima ta, să-ți lumineze dovezile harului și să te umple de bucurie și pace în credință. Roagă-L să facă acest lucru, să nu lase ca necazurile tale să te umple de confuzie, să îți slăbească credința sau să te abată de la El, ci ascultă și acționează după Cuvântul Său. El spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Ps. 50:15). „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi și-l voi proslăvi” (Ps. 91:15). „Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?” (Num. 23:19). Fiecare necaz este menit să-L îndrăgești pe Isus mai mult în inima ta.