27 aprilie / Roua dimineții

„EU, EU VĂ MÂNGÂI” (Isaia 51:12).

Copiii Domnului sunt adesea deprimați și deznădăjduiți. Ei nu se ridică la înălțimea privilegiilor lor, căci lucrurile trecătoare îi afectează foarte mult, și asta doar pentru că ei nu conștientizează suficient care sunt lucrurile veșnice de care au parte. Dar Iehova este Mângâietorul lor. Așa ni S-a înfățișat El în această dimineață. El este Dumnezeul oricărei mângâieri. El îi mângâie pe cei doborâți. Numai la El trebuie să căutăm mângâiere. A căuta la ființele create ceea ce Dumnezeu făgăduiește să dea Îl dezonorează, și în astfel de momente ființa creată poate întreba: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu?” (Gen. 30:2).

Dumnezeul nostru ne mângâie prin Fiul Său, pe care ni L-a dat; prin Duhul, pe care Îl revarsă peste noi; prin Cuvântul Său, în care ne vorbește; prin rânduielile Sale, în care El Se întâlnește cu noi; și prin providența Sa, când El Se arată pentru noi.

Să privim la Dumnezeu ca la Autorul și Dătătorul oricărei mângâieri. Să-L rugăm să ne mângâie după Cuvântul Său și să fim suspicioși de orice mângâiere care nu vine de la El și care nu duce la El. El trebuie să fie centrul spre care tindem întotdeauna și circumferința în care ne mișcăm.