30 iunie / Roua dimineții

„AL TĂU SUNT: MÂNTUIEȘTE-MĂ!” (Ps. 119:94).

Noi mărturisim că suntem ai Domnului. Nu suntem ai noștri. Nu aparținem lumii. Nu mai suntem slujitorii păcatului. Noi suntem numai ai Domnului și în întregime ai Lui. După ce ne-am dat de bunăvoie în mâinile Lui, pentru a fi mântuiți prin harul Său, suntem consacrați slujirii Sale și dedicați spre slava Sa. Suntem copiii Lui prin har și înfiere; slujitorii Săi prin consacrare de bunăvoie; soldații Lui prin mărturie publică; și mireasa Lui prin afecțiune și unire. Fiind ai Domnului, ne putem aștepta la intervenția Lui în favoarea noastră; și ar trebui să-L chemăm și să-L implorăm în toate strâmtorările și dificultățile. El ne va mântui. El ne va elibera.

Să ne prezentăm deci cazul înaintea Lui, apoi să așteptăm cu ardoare ca El să-Și proslăvească harul în noi. Să umblăm vrednic de Dumnezeu ca niște copii iubiți și să trăim sub convingerea că El va face să abunde tot harul față de noi, astfel încât, având din plin în toate lucrurile, să putem fi sârguincioși și rodnici în orice lucrare bună.

Îndurarea Sa se întinde până la ceruri și credincioșia Sa până la nori; și El nu i-a spus niciodată în zadar seminței lui Iacov: „Căutați-Mă”. Dar El spune: „Căutați-Mă, și veți trăi”.