7 iunie / Roua dimineții

„VOI ÎMI SUNTEȚI MARTORI, ZICE DOMNUL” (Isaia 43:12).

Trebuie să mărturisim adevărul, puterea și dulceața religiei, ca și bunătatea, sfințenia și credincioșia lui Dumnezeu. Trebuie să mărturisim înaintea lumii prin atitudinea, mărturia și purtarea noastră. Trebuie să mărturisim înaintea sufletelor sărace, îndoielnice și înfricoșate. Mărturia noastră trebuie să fie fără echivoc și trebuie purtată cu îndrăzneală, statornicie și dragoste. Mărturia noastră trebuie să izvorască din propria experiență. Îl cunoaștem pe Domnul? Experimentăm zilnic puterea adevărului în inimile noastre? Ne eliberează el de frica înrobitoare, de iubirea de lume și de stăpânirea păcatului? Putem spune: Am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi, anume că Dumnezeu este dragoste? Le spunem celor din jurul nostru: „O, gustă și vezi că Domnul este bun! Cei ce se tem de El nu duc lipsă de nimic”?

Dacă am fi chemați să depunem mărturie înaintea judecătorilor și a împăraților, în închisoare sau pe rug, ce vom mărturisi atunci? Am putea fi martori despre faptul că Dumnezeu este bun și plin de har? Am mărturisi că El este suficient pentru a ne face fericiți? Am mărturisi același lucru dacă El ne-ar dezbrăca așa cum a făcut cu Iov sau ne-ar încerca așa cum a făcut-o cu Pavel? El spune: „Voi Îmi sunteți martori”.