15 Octombrie / Roua dimineții

„ȘI SE MIRA DE NECREDINȚA LOR” (Marcu 6:6).

Necredința este prezentată ca umplându-L pe Isus de mirare, și nu este de mirare, mai ales necredința noastră? Gândește-te ce a făcut Dumnezeu pentru a înlătura îndoiala. Domnul a pus la lucru însăși caracterul Său, căci „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). El a făcut o proclamație: „Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii” (2 Cor. 6:2). El a făcut o invitație: „Priviți la Mine și fiți mântuiți” (Isaia 45:22). El a folosit chiar îndemnul Său fierbinte: „Ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” (2 Cor. 5:20). El a dat o poruncă: „Și porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos” (1 Ioan 3:23a). El a jurat: „Prin două lucruri care nu se pot schimba, și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare” (Evrei 6:18). El L-a dat pe Fiul Său ca o garanție, pentru a ne asigura că „oricine crede în El nu va pieri, ci are viața veșnică” (cf. Ioan 3:16). El a adăugat mărturia tuturor sfinților Săi.

De aceea, este potrivit ca El să fie mirat de necredința noastră. Să nu încercăm niciodată să o scuzăm, ci să pledăm și să ne rugăm împotriva ei, până când o vom birui.